împoporare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a împopora.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.po'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împoporare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împoporare împoporări
Articulat împoporarea împoporările
Genitiv-Dativ împoporării împoporărilor
Vocativ împoporare împoporărilor
  1. (rar) acțiunea de a împopora; populare.


Traduceri

Referințe