Sari la conținut

împreunare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a împreuna.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pre.uˈna.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împreunare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împreunare împreunări
Articulat împreunarea împreunările
Genitiv-Dativ împreunării împreunărilor
Vocativ împreunare împreunărilor
  1. acțiunea de a (se) împreuna și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe