împrietenire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) împrieteni.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
împrietenire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrietenire împrieteniri
Articulat împrietenirea împrietenirile
Dativ-Genitiv împrietenirii împrietenirilor
Vocativ împrietenire împrietenirilor
  1. faptul de a (se) împrieteni.


Traduceri

Referințe