înșelare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înșela.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșelare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșelare înșelări
Articulat înșelarea înșelările
Genitiv-Dativ înșelării înșelărilor
Vocativ înșelare înșelărilor
  1. acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie.


Traduceri

Referințe