înțelenire
română
Etimologie
Din a înțeleni.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʦe.le'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înțelenire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înțelenire | înțeleniri |
| Articulat | înțelenirea | înțelenirile |
| Genitiv-Dativ | înțelenirii | înțelenirilor |
| Vocativ | înțelenire | înțelenirilor |
- acțiunea de a (se) înțeleni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online