Sari la conținut

înamorare

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a (se) înamora.

Pronunție

  • AFI: /ɨ.na.mo'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înamorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înamorare înamorări
Articulat înamorarea înamorările
Genitiv-Dativ înamorării înamorărilor
Vocativ înamorare înamorărilor
  1. (livr.) faptul de a se înamora; îndrăgostire.


Traduceri

Referințe