încăibăra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
încăibăra
Infinitiv a încăibăra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încaibăr
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încaibere
Participiu încăibărat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) (reg.) a se încăiera.


Traduceri

Anagrame

Referințe