încăiera

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din în- + caier.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
încăiera
Infinitiv a încăiera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încaier
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încaiere
Participiu încăierat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a se lua la bătaie, a începe o luptă; a se încăibăra.
  2. (v.tranz.) (rar) a ataca, a hărțui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe