Sari la conținut

încercuire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a încercui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʧer.ku'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încercuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încercuire încercuiri
Articulat încercuirea încercuirile
Genitiv-Dativ încercuirii încercuirilor
Vocativ încercuire încercuirilor
  1. acțiunea de a încercui; înconjurare.


Traduceri

Referințe