încercuire
română
Etimologie
Din a încercui.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧer.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încercuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încercuire | încercuiri |
| Articulat | încercuirea | încercuirile |
| Genitiv-Dativ | încercuirii | încercuirilor |
| Vocativ | încercuire | încercuirilor |
- acțiunea de a încercui; înconjurare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online