închegătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a închega + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ke.gə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
închegătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închegătură închegături
Articulat închegătura închegăturile
Genitiv-Dativ închegăturii închegăturilor
Vocativ închegătură închegăturilor
  1. (rar) închegare; (concr.) locul unde se îmbină două obiecte sau două părți ale unui obiect.


Traduceri

Referințe