înciudare
Etimologie
Din a (se) înciuda.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului înciudare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înciudare | înciudări |
| Articulat | înciudarea | înciudările |
| Genitiv-Dativ | înciudării | înciudărilor |
| Vocativ | înciudare | înciudărilor |
- (rar) acțiunea de a (se) înciuda și rezultatul ei; ciudă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online