înciudare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) înciuda.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înciudare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înciudare înciudări
Articulat înciudarea înciudările
Dativ-Genitiv înciudării înciudărilor
Vocativ înciudare înciudărilor
  1. (rar) acțiunea de a (se) înciuda și rezultatul ei; ciudă.


Traduceri

Referințe