înciuda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + ciudă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) înciuda
Infinitiv a (se) înciuda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înciudez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înciudeze
Participiu înciudat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a fi sau a facefie cuprins de ciudă; a ciudi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe