înclicheta

română

Etimologie

Din franceză encliqueter.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kli.ke'ta/

Verb

Conjugarea verbului înclicheta
Infinitiv	a înclicheta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înclichetez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înclicheteze
Participiu	înclichetat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (tehn.) a imobiliza un mecanism într-o anumită poziție.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online