încotoșmăna

română

Variante

• încotoșmăni
• încotoșma

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.toʃ.mə'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) încotoșmăna
Infinitiv	a (se) încotoșmăna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încotoșmănez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încotoșmăneze
Participiu	încotoșmănat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) îmbrăca (prea) gros; a (se) înfofoli.

Cuvinte derivate

• încotoșmănat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online