îndeletnicire

română

Etimologie

Din a (se) îndeletnici.

Pronunție

• AFI: /ɨn.de.let.ni'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndeletnicire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndeletnicire	îndeletniciri
Articulat	îndeletnicirea	îndeletnicirile
Genitiv-Dativ	îndeletnicirii	îndeletnicirilor
Vocativ	îndeletnicire	îndeletnicirilor

1. meserie, profesiune; ocupație.
2. preocupare, grijă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online