înfășurătoare

română

Etimologie

Din înfășurător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fə.ʃu.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfășurătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfășurătoare	înfășurătoare
Articulat	înfășurătoarea	înfășurătoarele
Genitiv-Dativ	înfășurătoarei	înfășurătoarelor
Vocativ	înfășurătoareo	înfășurătoarelor

1. curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online