înfierbântare
Etimologie
Din a (se) înfierbânta.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fjer.bɨnˈta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înfierbântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înfierbântare | înfierbântări |
| Articulat | înfierbântarea | înfierbântările |
| Genitiv-Dativ | înfierbântării | înfierbântărilor |
| Vocativ | înfierbântare | înfierbântărilor |
- acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online