înfierbântare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înfierbânta.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înfierbântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfierbântare înfierbântări
Articulat înfierbântarea înfierbântările
Genitiv-Dativ înfierbântării înfierbântărilor
Vocativ înfierbântare înfierbântărilor
  1. acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat.


Traduceri

Referințe