înfrățitor

română

Etimologie

Din a înfrăți + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.frə.ʦi'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înfrățitor
	Singular	Plural
Masculin	înfrățitor	înfrățitori
Feminin	înfrățitoare	înfrățitoare
Neutru	înfrățitor	înfrățitoare

1. (rar) care înfrățește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online