înfrățitor

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înfrăți + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frə.ʦi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înfrățitor
Singular Plural
Masculin înfrățitor înfrățitori
Feminin înfrățitoare înfrățitoare
Neutru înfrățitor înfrățitoare
  1. (rar) care înfrățește.


Traduceri

Referințe