îngrămădire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) îngrămădi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.grə.mə'di.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îngrămădire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îngrămădire îngrămădiri
Articulat îngrămădirea îngrămădirile
Genitiv-Dativ îngrămădirii îngrămădirilor
Vocativ îngrămădire îngrămădirilor
  1. acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială; grămadă, morman; grămădire.


Traduceri

Referințe