înjunghietură
română
Etimologie
Din a înjunghia + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʒun.gi.e'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului înjunghietură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înjunghietură | înjunghieturi |
| Articulat | înjunghietura | înjunghieturile |
| Genitiv-Dativ | înjunghieturii | înjunghieturilor |
| Vocativ | înjunghietură | înjunghieturilor |
- senzație dureroasă vie (ca de înjunghiere); junghi.
- rană produsă prin înjunghiere; locul unde a fost înfiptă lama cu care s-a înjunghiat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online