înmatriculare
Etimologie
Din a (se) înmatricula.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ma.tri.ku'la.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înmatriculare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înmatriculare | înmatriculări |
| Articulat | înmatricularea | înmatriculările |
| Genitiv-Dativ | înmatriculării | înmatriculărilor |
| Vocativ | înmatriculare | înmatriculărilor |
- acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online