înmatriculare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a (se) înmatricula.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ma.tri.ku'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înmatriculare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înmatriculare înmatriculări
Articulat înmatricularea înmatriculările
Genitiv-Dativ înmatriculării înmatriculărilor
Vocativ înmatriculare înmatriculărilor
  1. acțiunea de a (se) înmatricula; înscriere într-o matricolă.


Traduceri

Anagrame

Referințe