înmiire
Etimologie
Din a (se) înmii.
Pronunție
- AFI: /ɨn.miˈi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înmiire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înmiire | înmiiri |
| Articulat | înmiirea | înmiirile |
| Genitiv-Dativ | înmiirii | înmiirilor |
| Vocativ | înmiire | înmiirilor |
- (rar) acțiunea de a înmii și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online