înnebunire

română

Etimologie

Din a înnebuni.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ne.bu'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înnebunire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înnebunire	înnebuniri
Articulat	înnebunirea	înnebunirile
Genitiv-Dativ	înnebunirii	înnebunirilor
Vocativ	înnebunire	înnebunirilor

1. faptul de a înnebuni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online