înnebunitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a înnebuni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ne.bu.ni'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
înnebunitor
Singular Plural
Masculin înnebunitor înnebunitori
Feminin înnebunitoare înnebunitoare
Neutru înnebunitor înnebunitoare
  1. care te faceînnebunești; exasperant.


Traduceri

Referințe