înnebunitor

română

Etimologie

Din a înnebuni + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ne.bu.ni'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului înnebunitor
	Singular	Plural
Masculin	înnebunitor	înnebunitori
Feminin	înnebunitoare	înnebunitoare
Neutru	înnebunitor	înnebunitoare

1. care te face să înnebunești; exasperant.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online