înnobilare

română

Etimologie

Din a înnobila.

Pronunție

• AFI: /ɨn.no.bi'la.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înnobilare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înnobilare	înnobilări
Articulat	înnobilarea	înnobilările
Genitiv-Dativ	înnobilării	înnobilărilor
Vocativ	înnobilare	înnobilărilor

1. acțiunea de a (se) înnobila.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online