înnobilare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înnobila.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.no.bi'la.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înnobilare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înnobilare înnobilări
Articulat înnobilarea înnobilările
Genitiv-Dativ înnobilării înnobilărilor
Vocativ înnobilare înnobilărilor
  1. acțiunea de a (se) înnobila.


Traduceri

Referințe