înrăutățire

română

Etimologie

Din a (se) înrăutăți.

Pronunție

• AFI: /ɨn.rə.u.tə'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înrăutățire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înrăutățire	înrăutățiri
Articulat	înrăutățirea	înrăutățirile
Genitiv-Dativ	înrăutățirii	înrăutățirilor
Vocativ	înrăutățire	înrăutățirilor

1. faptul de a (se) înrăutăți; agravare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• întraureați

Referințe

• DEX '98 via DEX online