înroura

română

Etimologie

Din în- + a roura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ro.uˈra/

Verb

Conjugarea verbului (se) înroura
Infinitiv	a (se) înroura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	'
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) înroureze
Participiu	înrourat
Conjugare	I

1. (v.refl.) a se acoperi cu rouă.

Cuvinte derivate

• înrourat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online