înroura

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + a roura.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) înroura
Infinitiv a (se) înroura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înroureze
Participiu înrourat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se acoperi cu rouă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe