înrudire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) înrudi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ru'di.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înrudire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înrudire înrudiri
Articulat înrudirea înrudirile
Dativ-Genitiv înrudirii înrudirilor
Vocativ înrudire înrudirilor
  1. faptul de a se înrudi; rudire.


Traduceri

Referințe