întocmire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a întocmi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tok'mi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întocmire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întocmire întocmiri
Articulat întocmirea întocmirile
Genitiv-Dativ întocmirii întocmirilor
Vocativ întocmire întocmirilor
  1. acțiunea de a întocmi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe