Sari la conținut

întrajutora

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din întrajutorare (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tra.ʒu.to'ra/


Verb


Conjugarea verbului
întrajutora
Infinitiv a întrajutora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întrajutorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întrajutoreze
Participiu întrajutorat
Conjugare I
  1. (v.refl. recipr.) a se ajuta unul pe altul.


Traduceri

Referințe