întrevorbire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din între- + vorbire.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.tre.vor'bi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
întrevorbire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ întrevorbire întrevorbiri
Articulat întrevorbirea întrevorbirile
Genitiv-Dativ întrevorbirii întrevorbirilor
Vocativ întrevorbire întrevorbirilor
  1. (înv. și reg.) convorbire.


Traduceri

Referințe