învălătucire
română
Etimologie
Din a învălătuci.
Pronunție
- AFI: /ɨn.və.lə.tu'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învălătucire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învălătucire | învălătuciri |
| Articulat | învălătucirea | învălătucirile |
| Genitiv-Dativ | învălătucirii | învălătucirilor |
| Vocativ | învălătucire | învălătucirilor |
- acțiunea de a (se) învălătuci și rezultatul ei; vălătuceală.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online