învinovățire
română
Etimologie
Din a (se) învinovăți.
Pronunție
- AFI: /ɨn.vi.no.və'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului învinovățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | învinovățire | învinovățiri |
| Articulat | învinovățirea | învinovățirile |
| Genitiv-Dativ | învinovățirii | învinovățirilor |
| Vocativ | învinovățire | învinovățirilor |
- acțiunea de a (se) învinovăți și rezultatul ei; învinuire, acuzare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online