örn

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

islandeză

(íslenska)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană ǫrn. Origine germanică.

Pronunție


Substantiv

örn m., ernir pl.

  1. acvilă

Sinonime

Cuvinte compuse





suedeză

(svenska)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană ǫrn. Origine germanică.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
örn
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ örn örnen örnar örnarna
Genitiv örns örnens örnars örnarnas
  1. acvilă

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate