șăncăluire
română
Etimologie
Din șăncălui.
Pronunție
- AFI: /ʃən.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului șăncăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șăncăluire | șăncăluiri |
| Articulat | șăncăluirea | șăncăluirile |
| Genitiv-Dativ | șăncăluirii | șăncăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a șăncălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri