șchiopătură

română

Etimologie

Din a șchiopăta + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /ʃki.o.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului șchiopătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șchiopătură	șchiopături
Articulat	șchiopătura	șchiopăturile
Genitiv-Dativ	șchiopăturii	șchiopăturilor
Vocativ	șchiopătură	șchiopăturilor

1. faptul de a șchiopăta.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online