șenilă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză chenille.

Pronunție

  • AFI: /ʃe'ni.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șenilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șenilă șenile
Articulat șenila șenilele
Dativ-Genitiv șenilei șenilelor
Vocativ ' '
  1. organ de deplasare a unor vehicule (tancuri, tractoare etc.) constând dintr-o bandă metalică articulată, care per-mite circulația pe orice teren.


Traduceri