șlefuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din șlefui.

Pronunție

  • AFI: /ʃle.fu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șlefuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șlefuire șlefuiri
Articulat șlefuirea șlefuirile
Genitiv-Dativ șlefuirii șlefuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șlefui și rezultatul ei.


Traduceri