șnapan

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză chenapan.

Pronunție

  • AFI: /ʃna'pan/


Substantiv


Declinarea substantivului
șnapan
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șnapan șnapani
Articulat șnapanul șnapanii
Genitiv-Dativ șnapanului șnapanilor
Vocativ ' '
  1. persoană necinstită care profită de naivitatea altora înșelându-i; potlogar; șarlatan; pungaș; impostor; coțcar; escroc.


Traduceri