Sari la conținut

șoferiță

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din șofer + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ʃo.fe'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
șoferiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoferiță șoferițe
Articulat șoferița șoferițele
Genitiv-Dativ șoferiței șoferițelor
Vocativ șoferiță șoferițelor
  1. femeie care conduce un automobil sau un autobuz.


Traduceri

Referințe