Sari la conținut

șontâcăluire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din șontâcălui.

Pronunție

  • AFI: /ʃon.tɨ.kə.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
șontâcăluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șontâcăluire șontâcăluiri
Articulat șontâcăluirea șontâcăluirile
Genitiv-Dativ șontâcăluirii șontâcăluirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a șontâcălui și rezultatul ei.


Traduceri