șontâcăluire
română
Etimologie
Din șontâcălui.
Pronunție
- AFI: /ʃon.tɨ.kə.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului șontâcăluire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șontâcăluire | șontâcăluiri |
| Articulat | șontâcăluirea | șontâcăluirile |
| Genitiv-Dativ | șontâcăluirii | șontâcăluirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a șontâcălui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri