De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din germană spalten.
Pronunție
Verb
Conjugarea verbului
șpăltui
|
| Infinitiv
|
a șpăltui
|
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
|
șpăltuiesc
|
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
|
să șpăltuiască
|
| Participiu
|
șpăltuit
|
| Conjugare
|
IV
|
- a despica în grosime în procesul prelucrării.
Traduceri
