șpaclu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din germană Spachtel.

Pronunție

  • AFI: /'ʃpa.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
șpaclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șpaclu șpacluri
Articulat șpaclul șpaclurile
Genitiv-Dativ șpaclului șpaclurilor
Vocativ ' '
  1. unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner de lemn, folosită la șpăcluit.


Traduceri