șpiculuire
Etimologie
Din șpicului.
Pronunție
- AFI: /ʃpi.ku.lu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului șpiculuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | șpiculuire | șpiculuiri |
| Articulat | șpiculuirea | șpiculuirile |
| Genitiv-Dativ | șpiculuirii | șpiculuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a șpicului și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri