șplint

română

Din germană Splint.

Declinarea substantivului șplint
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șplint	șplinturi
Articulat	șplintul	șplinturile
Genitiv-Dativ	șplintului	șplinturilor
Vocativ	'	'

cui despicat în două care servește ca element de fixare sau de blocare a piulițelor împotriva autodeșurubării.