șpraiț

română

Din germană Spreize.

Declinarea substantivului șpraiț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șpraiț	șpraițuri
Articulat	șpraițul	șpraițurile
Genitiv-Dativ	șpraițului	șpraițurilor
Vocativ	'	'

piesă de lemn folosită la sprijinirea temporară a malurilor unei săpături, a unei porțiuni dintr-o construcție etc.