șprițuitor

română

Etimologie

Din a (se) șprițui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /ʃpri.ʦu.i'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului șprițuitor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	șprițuitor	șprițuitoare
Articulat	șprițuitorul	șprițuitoarele
Genitiv-Dativ	șprițuitorului	șprițuitoarelor
Vocativ	șprițuitorule	șprițuitoarelor

1. aparat sau dispozitiv pentru aplicarea pe suprafața unor piese a vopselei sau a altor materiale adezive.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online