ștaif

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Steif[leder].

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
ștaif
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ștaif ștaifuri
Articulat ștaiful ștaifurile
Genitiv-Dativ ștaifului ștaifurilor
Vocativ ' '
  1. bucățică de piele cu care se întărește călcâiul la încălțăminte, pentru a nu se deforma.
  2. pânză specială pusă în interiorul gulerelor pentru a le menține forma.


Traduceri