De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din șticui.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
șticuire
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
șticuire
|
șticuiri
|
| Articulat
|
șticuirea
|
șticuirile
|
| Genitiv-Dativ
|
șticuirii
|
șticuirilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a șticui și rezultatul ei.
Traduceri
