știftui

română

Etimologie

Din știft + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʃtif.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului știftui
Infinitiv	a știftui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	știftuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să știftuiască
Participiu	știftuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a pune știfturi.

Cuvinte derivate

• știftuire
• știftuit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online